Să vii la o cană cu vin.
Odaia e plină cu flori,
Un sal de căldură ce fin
Îți picură-n suflet, culori.
Să vii negreșit într-o noapte,
Când viscolul arde zăpada
Și mușcă din frunzele moarte
Ce-n iarnă mai bântuie strada.
Te-aștept, lumânări sunt aprinse.
Miroase a gutui si a jar.
Perdelele-s trase, luminile stinse,
Căldura e parcă eșarfa de voal.
Ce-ți curge pe umeri si față,
Ca buze încinse de joc.
Scânteia din ochi mă îngheață
Și arde în mine, cu foc.
Zăpada din păr s-a topit.
E rouă pe câmp, e fior
Cu gura adun un fulg rătăcit
Pe gura ta arsă de dor.
Afară, furtuna se stinge
E noapte, o noapte de vis.
Din sobă o flacără curge
Cu umbre pe trupu-ți aprins.
