”Toamna este post-scriptum-ul soarelui.”(Hacob Paronian)*
***
Nu m-aştepta în dimineţi de toamnă
Mai bine la amiaz, cînd soarele domol
La dulci visări încă ne mai îndeamnă
Să dăm în gând, iubirilor ocol.
Nu m-aştepta cu ploi, ploaia nu-mi place
Îmi amintesc de lacrime şuvoi
Cînd toamna vieţii face şi desface
Rupând şi punţile rămase-n noi.
Să îmi păstrezi alături amintirea
Cea care lângă suflet îţi stătea
Şi nu lăsa să-ţi plece-n gol privirea
Sunt într-un vers, te rog nu mă uita.
Nu mă uita nici când vreo amintire
Nu mă cunoaşte şi nu mă mai ştii
Păstrează-mi doar lumina din privire
Şi-am să-nţeleg iar verbul „a iubi”.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere